Africani recrutați în războiul din Ucraina: carne de tun

Caroline Mukiza își șterge lacrimile cu un șervețel. Ugandeza de 42 de ani stă în genunchi pe o bancă de biserică, la marginea capitalei Ugandei, Kampala. Plânge. Abia cu câteva zile în urmă a aflat prin intermediul rețelelor sociale că soțul ei a căzut pe front în Ucraina.

Soțul ei, Edson Kamwesigye, în vârstă de 46 de ani, lucrase anterior ca agent de pază în Irak și Afganistan, povestește femeia micuță, cu părul scurt și ochelari, în timp ce se plimbă prin grădina bisericii după rugăciune. În decembrie, spune ea, el a urcat într-un avion spre Moscova pentru un nou job de agent de pază. Mult timp nu a mai primit vești de la el. „Pe 15 ianuarie 2026 îmi scrie: 'Oameni buni, am nevoie de rugăciunile voastre. Am fost forțați să semnăm contracte pentru armată'”, spune ea. Edson făcuse un scurt antrenament și urma să fie trimis acum pe front, în luptă.

Din nou, lacrimi îi curg pe obraji lui Mukiza. Se așază pe o bancă, în spatele clădirii de piatră cu ferestre de sticlă colorată, la umbră. Printre sughițuri tăcute, povestește cum, la sfârșitul lui ianuarie, cunoscuți au întrebat-o dacă poate confirma că imaginile cu soțul ei mort circulă pe internet. "I-am rugat pe oameni să nu-mi trimită fotografiile", spune ea, privind spre cimitirul aflat sub biserică.

Ugandeza Mukiza nu este singură în această tragedie. Fie în Uganda, Kenya, Camerun, Nigeria sau Africa de Sud - peste tot bărbați au fost recrutați pentru presupuse locuri de muncă în Rusia, pentru ca în final să fie trimiși de armata rusă pe front.

„Cel puțin 1436 de cetățeni din 36 de țări africane luptă în prezent în rândurile armatei ruse invadatoare în Ucraina”, a declarat ministrul ucrainean de externe Andrij Sîbiha în noiembrie, avertizând guvernele africane că cetățenii lor mor în masă pe front. „Semnarea unui contract echivalează cu semnarea unei sentințe de moarte”, a subliniat el. Cei mai mulți africani nu ar supraviețui în rândurile rusești „mai mult de o lună de război”.  

„Vă avertizez: nu cădeți și voi în această capcană”

Faptul că Rusia recrutează în Africa tineri pentru războiul din Ucraina a fost mult timp un secret deschis. Încă din mai 2024, serviciul de informații militare al Ucrainei a publicat pe site-ul său informația că Rusia trimite africani pe front ca mercenari pentru 2200 de dolari pe lună.

Puține lucruri erau însă cunoscute până de curând despre metodele de recrutare la fața locului, despre soarta acestor bărbați sau despre amploarea fenomenului. Abia declarația ministrului ucrainean de externe din noiembrie, citată și de presa africană, a declanșat o reacție în lanț. Numeroase familii au început să caute vești despre fiii și soții lor dispăruți, plecați în Rusia. Tot mai multe fotografii și videoclipuri cu africani în misiuni militare circulă de atunci pe platformele sociale.

La începutul lui ianuarie, în Uganda a devenit viral un videoclip filmat cu telefonul pe frontul ucrainean: o duzină de mercenari africani stând în zăpadă, cântând sau dansând pe un cântec popular în timpul războiului civil ugandez din anii 1980.

Într-un alt videoclip, publicat de armata ucraineană, ugandezul Richard Akantorana declara la începutul lui ianuarie că el credea că va lucra într-un supermarket. Când a ajuns la Moscova, i s-a spus: „Veți intra în armata rusă.”

„Când ne-am opus, mi-au pus arma la cap și m-au forțat să semnez actele”, spune Akantorana. A fost apoi trimis lângă Donețk. La prima misiune de luptă, s-a predat forțelor ucrainene. „Dragi compatrioți din Africa”, spune el la final, „vă avertizez: nu cădeți și voi în această capcană.”

Pentru 316 africani, acest avertisment vine prea târziu. Numele africanilor căzuți, ale căror trupuri au fost recuperate de armata ucraineană de-a lungul liniilor frontului, apar pe o listă de 15 pagini publicată într-un raport al echipei de investigație INPACT. Cei mai mulți – aproape 100 – provin din Camerun. Pe listă se află și două nume din Uganda. Cel al soțului lui Mukiza, Kamwesigye, nu se numără printre ele.

„Nu mai face pe tine”

Unele videoclipuri care circulă online întăresc suspiciunile că africanii sunt sacrificați drept carne de tun. Într-un video deosebit de tulburător, se vede un mercenar african într-un buncăr subteran, cu o mină mare legată în jurul abdomenului. „Nu mai face pe tine”, se aude o voce în fundal, în rusă. Țeava unei arme este îndreptată spre african: „Hai, mergi – tu deschizi astăzi atacul”, spune aceeași voce în rusă. Se pare că este trimis într-o misiune de tip kamikaze, pentru a surprinde trupele ucrainene. Nu se poate spune cu certitudine absolută dacă videoclipul este autentic.

Dar și raportul INPACT menționează: cei mai mulți africani servesc exclusiv drept „carne de tun”. „Rusia le exploatează ambiția și disperarea pentru a completa rândurile armatei ruse din Ucraina cu tineri africani.”

Firme de înregistrare dubioase, fără licențe

Guvernul Ugandei a deschis acum o anchetă. În august, nouă bărbați au fost opriți pe Aeroportul Internațional din Entebbe, în timp ce se aflau în drum spre Moscova. Ei au confirmat că fuseseră angajați ca presupuşi agenți de pază. Două zile mai târziu, un cetățean rus a fost arestat în capitala Kampala; acesta a declarat că lucrează pentru o firmă de recrutare numită ‘Magnit’.

Anchetatorii au constatat ulterior că firma nu este înregistrată în Uganda. Numeroase companii internaționale de recrutare sunt active în Uganda. Majoritatea caută forță de muncă ieftină pentru locuri de muncă în Dubai, Arabia Saudită sau Qatar. Tinerele sunt angajate ca menajere pentru șeici bogați, iar bărbații în principal ca șoferi sau agenți de securitate. Cu aceste țări, guvernul Ugandei are acorduri oficiale.

Cu Rusia însă, guvernul ugandez nu a negociat niciun acord, explică Joshua Kyalimpa, purtător de cuvânt al Ministerului Muncii, Genului și Afacerilor Sociale. La solicitare, el transmite: „Există cazuri de ugandezi care sunt implicați în acest conflict (războiul Rusiei în Ucraina, n.red.). Dar, de regulă, aceștia sunt recrutați online prin TikTok și platforme similare”, spune Kyalimpa, care adaugă: „Considerăm că este datoria noastră, ca minister, să îi avertizăm pe ugandezi să nu se lase recrutați ca presupuşi migranți pentru muncă în zonele de conflict din Rusia sau Ucraina.”

Mukiza s-a adresat ambasadei ruse din Kampala, povestește ea, arătând o scrisoare în care solicită „sprijin” pentru recuperarea trupului soțului ei, astfel încât familia să-l poată „înmormânta conform culturii și tradițiilor noastre familiale”. Spune că nu a primit nici până astăzi un răspuns. Nici din partea propriului stat nu se așteaptă la ajutor. Ministrul de externe al Ugandei, Okello Oryem, a declarat pentru postul local NTV: „Uganda nu are capacitatea de a repatria trupurile celor care mor în străinătate.”

„Sunt atât de disperată”, oftează Mukiza. Celor doi copii ai ei nu le-a spus încă de moartea tatălui lor. Se teme de întrebările lor, pentru că aceștia știu: dacă cineva moare, trebuie înmormântat. „Mă vor întreba unde este”, spune încet și își șterge din nou lacrimile cu șervețelul.