Ar putea Italia, Austria, Polonia și Ungaria să iasă din UE?

Relațiile transatlantice au vut masiv de suferit de la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. Publicarea Strategiei Naționale de Securitate (NSS) pe 4 decembrie a fost percepută de mulți politicieni europeni ca un afront deschis.

În documentul strategic, pe care fiecare administrație americană trebuie să îl prezinte Congresului, guvernul Trump descrie Europa drept un continent în declin. Se vorbește literalmente despre o „cenzură” față de libertatea de exprimare în Europa, o „suprimare a opoziției politice” și o probabilă „dispariție a civilizației” din cauza politicii actuale privind migrația.

Însă acum a fost obținut un presupus proiect nepublicat al NSS, care ar fi și mai controversat – și ar detalia modul în care SUA intenționează să acționeze în Europa pe viitor. Proiectul ar preciza că în special cooperarea SUA cu Italia, Austria, Polonia și Ungaria ar trebui intensificată, „cu scopul de a le desprinde [de Uniunea Europeană]”, citează portalul american Defense One, care susține că ar fi văzut proiectul. Casa Albă a negat existența unui astfel de document în declarațiile către Defense One.

Totuși: încearcă SUA să divizeze Uniunea Europeană? Și de ce tocmai aceste patru țări ar trebui determinate să părăsească UE?

Ungaria, Austria, Polonia, Italia

Cel mai puțin surprinzătoare pe lista țărilor este, probabil, Ungaria. Premierul Viktor Orbán și președintele Donald Trump sunt considerați aliați apropiați. Orbán l-a susținut pe Trump încă din campania electorală prezidențială din 2016 – pe atunci fiind singurul șef de guvern în funcție din UE care a făcut acest lucru. Amândoi știu la ce să se aștepte unul de la celălalt. Prin rolul său constant de contestatar, Orbán destabilizează Uniunea Europeană și slăbește astfel o instituție față de care Trump manifestă o profundă neîncredere.

La rândul său, Orbán se bucură de sprijinul politic oferit de superputerea americană. Potrivit unor informații, SUA i-ar fi oferit Ungariei, similar cu ceea ce s-a întâmplat recent în cazul Argentinei, chiar un „scut financiar” de 20 de miliarde de dolari – economia Ungariei traversează în prezent dificultăți, iar fonduri europene importante rămân blocate. Într-un interviu recent acordat Politico, Trump nu și-a mai amintit de această promisiune, însă ar exista discuții privind o cooperare financiară. Trump este dispus în mod repetat să-i facă concesii „marelui său prieten”.

Președintele american se exprimă elogios și la adresa premierului Italiei, Giorgia Meloni, și a partidului său post-fascist, Fratelli d’Italia. Cu toate acestea, Daniel Hegedüs, director regional pentru Europa Centrală în cadrul German Marshall Fund of the United States, consideră că este o „neînțelegere” din partea administrației americane ideea că Meloni s-ar putea poziționa împotriva UE. Deși există o anumită apropiere ideologică între Meloni și Orbán, ea nu a devenit un nou factor de blocaj în UE, ci adoptă între timp o atitudine destul de pragmatică față de Uniune. Puțini politicieni au înțeles atât de bine precum Meloni ce înseamnă pentru țara sa o UE stabilă și funcțională, a declarat Hegedüs pentru DW.

Polonia și Austria nu au în prezent guverne de extremă dreaptă, însă până de curând în ambele țări au fost la putere partide de dreapta și eurosceptice, care rămân în continuare extrem de influente. Astfel, Partidul Libertății din Austria (FPÖ) a ieșit pe primul loc la ultimele alegeri și conduce în sondajele actuale. În Polonia, în vară, Karol Nawrocki, candidatul partidului conservator de dreapta Lege și Justiție (PiS), a câștigat alegerile prezidențiale. Este probabil ca administrația Trump să considere că, în ambele țări, va avea din nou în curând posibilități mai mari de influență.

De ce nu și Slovacia și Cehia?

Cel mai mult i-a surprins pe observatori faptul că două țări din UE nu apar pe lista din proiect: Republica Cehă și Slovacia.

În Cehia, abia în octombrie, partidul populist de dreapta ANO, condus de miliardarul Andrej Babiš, a câștigat alegerile parlamentare și a format o coaliție de guvernare cu partidul de dreapta al șoferilor (Motoriste) și cu partidul de extremă dreapta Libertate și Democrație Directă (SPD).

Slovacia se află deja din 2023 într-un viraj spre dreapta sub guvernul lui Robert Fico. Partidul său, Smer-SSD, nominal social-democrat, dar în fapt în mare parte naționalist de dreapta, a fost recent exclus din Partidul Socialiștilor Europeni.

Atât Babiš, cât și Fico sunt pronunțat eurosceptici, ambii având potențialul de a provoca haos în procesul decizional european și de a submina autoritatea UE în chestiuni strategice, mai ales în ceea ce privește Rusia și Ucraina – trăsături pe care administrația Trump, în orientarea sa actuală, le-ar aprecia.

Faptul că totuși nu au ajuns pe documentul strategic, politologul Hegedüs îl explică prin originile partidelor lor. ANO nu s-a încadrat mult timp în spectrul clasic stânga-dreapta, iar Smer-SSD s-a considerat inițial de stânga. „Se poate vedea foarte clar cât de idealizată este abordarea americană”, spune Hegedüs. „Pentru că Smer și ANO nu au o origine clasică de dreapta populistă, nu sunt considerați camarazi ideologici, chiar dacă poate duc o politică utilă pentru guvernul Trump.”

Erodarea treptată a integrării europene

Primele tentative de imixtiune ale noii administrații americane în procesele democratice din Europa, la începutul anului — precum discursul provocator al vicepreședintelui JD Vance la Conferința de Securitate de la München - au fost inițial trecute cu vederea de unii observatori ai relațiilor transatlantice, pe motiv că noul guvern de la Washington ar avea nevoie de timp pentru a-și găsi rolul. De atunci însă, administrația SUA a intervenit în mod repetat, de exemplu în campaniile electorale din Germania, România și Polonia. Imixtiunea urmează mereu același tipar: sunt sprijiniți cei pe care administrația Trump îi consideră aliați ideologici - și cei care slăbesc Bruxellesul.

Potrivit experților, printre care și Hegedüs, scopul SUA nu ar fi ieșirea din UE a Ungariei, Italiei, Austriei sau Poloniei, ci mai degrabă un proces lent de demantelare a integrării europene, pe care Washingtonul l-ar putea încuraja prin sprijin diplomatic, politic și poate chiar financiar.

Primele semne în acest sens sunt deja vizibile. De exemplu, UE a convenit un plan de renunțare treptată la dependența de energia rusească. Până la sfârșitul anului 2026 ar urma să fie interzis importul de gaz natural lichefiat, iar până în noiembrie 2027 importul de gaze prin conducte. Premierul Ungariei, Viktor Orbán, obținuse deja în noiembrie, de la Trump, o excepție de la sancțiunile americane privind importurile de energie rusească. El a declarat că nu acceptă decizia UE și că va duce cazul în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Într-o conferință de presă comună cu președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, luni 08.12.2025, Orbán a anunțat că Turcia va garanta și pe viitor livrările de gaz rusesc către Ungaria prin conducta TurkStream.

Expertul Hegedüs consideră că, în anii următori, vor apărea tot mai multe astfel de situații în care state membre nu vor respecta, în anumite domenii, deciziile adoptate în comun, punând tot mai mult sub semnul întrebării esența integrării europene. Astfel, Uniunea Europeană ar putea fi erodată progresiv — până când, la un moment dat, și-ar pierde cu adevărat relevanța.