1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW
Film

„Un al doilea Palme d'Or e un pic greu de iertat"

Renata Mogîldea din Cannes
24 mai 2026

Cristian Mungiu, din nou pe cea mai înaltă treaptă la Cannes, cu “Fjord”: un film despre fundamentalism, valori și prăpastia dintre oameni care nu mai știu să se asculte.

https://p.dw.com/p/5EG2Q
Cristian Mungiu, centru, câștigător al trofeului Palme d’Or pentru „Fjord”, pozează alături de membra juriului Isaach de Bankolé, de la stânga, Renate Reinsve și Isabelle Huppert, în timpul ceremoniei de premiere de la cea de-a 79-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Cannes, în sudul Franței, sâmbătă, 23 mai 2026
Cristian Mungiu cu premiul câștigat (pentru a doua oară) la Cannes. În spatele lui, Renate Reinsve și Sebastian Stan, protagoniștii filmului FjordImagine: Andreea Alexandru/AP Photo/picture alliance

Cristian Mungiu a câștigat sâmbătă seară premiul Palme d'Or la cea de-a 79-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes, cu pelicula Fjord. Fjord urmărește drama unei familii de origine română, profund religios-conservatoare, stabilită într-un sat mic din Norvegia (sau „fiord"), al cărei echilibru se destramă în momentul în care statul intervine și îi ia copiii, suspectând abuzuri. 

Rolurile principale sunt interpretate de Sebastian Stan și Renate Reinsve, alături de Adrian Titieni, iar copiii din film sunt jucați de Henrikke Lund-Olsen, Vanessa Ceban și Jonathan Ciprian Breazu. Actorii Vanessa și Jonathan, care joacă rolurile Eliei și ale lui Emmanuel, cei doi copii din familia extinsă de 5 membri a familiei Gheorghiu, sunt amândoi de origine română, stabiliți de mult timp în Norvegia, pentru care pelicula Fjord reprezintă debutul în lumea cinematografiei. 

Cu acest film, Mungiu devine al zecelea cineast din istoria Cannes-ului care urcă de două ori pe cea mai înaltă treaptă și câștigă premiul cel mare al competiției, Palme d'Or, și primul regizor român care realizează această performanță. Primul său Palme d'Or datează din 2007, când „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile" a dominat competiția.

Pelicula “Fjord” a mai fost distinsă cu patru premii la aceeași ediție a Festivalului de Film de la Cannes: premiul juriului ecumenic, premiul Federației Internaționale a Criticilor de Film (FIPRESCI), premiul Cetățeniei și premiul François Chalais - distincție acordată filmului care reflectă cel mai fidel realitatea lumii contemporane, în concordanță cu valorile jurnalismului.

„Dacă un film e bun, asta o va demonstra în special timpul " 

Imediat după ceremonia de decernare a premiilor, înainte de conferința de presă oficială, Cristian Mungiu a acordat primele declarații pentru DW. 

„Mă bucur foarte tare. Deja să obții un Palme d'Or e formidabil, să obții un al doilea Palme d'Or e, cum să zic… un pic greu de iertat", a mărturisit regizorul, adăugând că se gândește la toți cineaștii care au făcut filme remarcabile fără să primească această recunoaștere. 

„Trebuie să ne amintim întotdeauna că orice premiu e rezultatul unei conjuncturi și al unui context. Dacă un film e bun, asta o va demonstra în special timpul și e bine să avem respect pentru filme în general, să nu le clasificăm în bune sau mai puțin bune după premiile pe care le-au luat", a adăugat laureatul. 

„Niciun lucru dus la extrem nu e sănătos" 

Întrebat despre mesajul filmului, Mungiu a explicat că Fjord nu ia partea niciuneia dintre taberele pe care le înfățișează, ci pune sub lupă mecanismul prin care valorile — indiferent de natura lor — devin instrumente de excludere atunci când sunt împinse la extrem. 

„Filmul povestește despre această dificultate de a trăi într-o lume globală în care valorile duse la extrem ale progresismului se confruntă cu cele duse la extrem ale conservatorismului. Și eu cred că niciun lucru dus la extrem nu e sănătos", a explicat regizorul. 

„Până la urmă, filmul vorbește despre un anume gen de fundamentalism care trebuie evitat. Fundamentalismul e un mod de gândire; nu contează foarte mult în slujba căror valori e pus. Nu există valori bune care să fie susținute prin fundamentalism", a continuat Mungiu. 

„Ne minunăm o dată la patru ani de ce oamenii votează cum votează" 

Regizorul a conectat explicit tema filmului cu tensiunile politice și sociale din prezent, criticând modul în care promovarea agresivă a unor valori duce, paradoxal, la adâncirea diviziunilor. 

„Vedem unde ne aflăm astăzi pentru că am exagerat în felul de a promova acele valori. Și după ce le promovăm în mod agresiv și ajungem la situația asta de a interzice celorlalților să aibă altă părere, ne minunăm foarte tare o dată la patru ani de ce oamenii votează cum votează", a punctat cineastul. 

Soluția, în viziunea lui Mungiu, trece prin dialog și ascultare. Nu prin convingerea că una dintre tabere deține adevărul absolut. 

„E bine să facem un pas înapoi, e bine să înțelegem că frustrările sociale nu dispar pentru că le interzici oamenilor să-și spună ce părere au. Dacă vrem să reparăm ceva la nivel social, trebuie întâi să avem înțelepciunea de a-i asculta pe ceilalți, să nu credem niciodată că suntem mai inteligenți și mai cultivați și că știm mai bine. Cel mai deștept trebuie să facă pasul către dialog, cel mai educat", a subliniat Mungiu. 

„Nu putem să le pasăm copiilor răspunderea unei lumi pe care noi am adus-o în această situație" 

Spre finalul discuției, Mungiu a extins argumentul dincolo de sfera politică, vorbind despre responsabilitatea generației actuale față de cea care urmează. 

„Trăim deja într-un fel de violență socială și mai rău trăiesc copiii noștri. Și copiii noștri trebuie să vadă de la noi că încercăm să schimbăm ceva cât încă suntem în poziția de a decide. Nu putem să le pasăm răspunderea acestei lumi, pe care am adus-o la această situație un pic îngrozitoare, și să-i rugăm pe ei să o îndrepte", a declarat regizorul. 

„Și cu ce mijloace o să o îndrepte dacă le oferim același gen de educație prin exemplu personal și nu încercăm să schimbăm ceva cât putem noi încă și suntem noi decision makers?", a încheiat Cristian Mungiu.