Cum au schimbat investițiile germane economia României

De regulă, despre relațiile economice dintre România și Germania se vorbește în statistici: cel mai mare investitor străin, prezența a peste 10.000 de companii cu capital german, număr de oameni care lucrează în aceste firme. În spatele acestor cifre se află însă o poveste mai complexă, construită în ultimele trei decenii.

La început, cooperarea economică era percepută mai ales ca o relație clasică între investitori occidentali și o economie pierdută în tranziție. Pentru multe orașe și regiuni, apariția unei companii germane a însemnat, înainte de toate, locuri de muncă stabile și o perspectivă economică nouă. Fabrici, centre logistice sau furnizori industriali au readus activitatea economică în zone unde, după anii ’90, industria dispăruse aproape complet.

Între timp, relația s-a transformat într-un ecosistem industrial și economic integrat. Impactul acestor investiții a depășit granițele fabricilor. Companiile din Germania nu doar investesc în România, ci dezvoltă parteneriate cu universități, creează rețele de furnizori locali, stimulează firme românești care au intrat în lanțurile de producție europene și contribuie la transformarea unor comunități, chiar al unor regiuni. Aproximativ zece mii de companii germane colaborează cu mii de firme românești, iar această cooperare a contribuit la transformarea unor regiuni întregi în centre industriale și logistice.

În multe orașe din România, investițiile germane au creat condițiile ca oamenii să poată lucra și trăi în propriile comunități, fără a fi nevoiți să mai plece în străinătate pentru munci sezoniere. În paralel, numeroase companii s-au implicat și în proiecte sociale sau educaționale, de la programe pentru școli până la inițiative de responsabilitate socială.

Trei decenii de afaceri germane în România

Într-un moment în care economia globală este dominată de incertitudine, această relație a devenit pentru ambele părți un exemplu de stabilitate și complementaritate, este de părere Sebastian Metz, directorul general al AHK Rumänien, camera de comerț și industrie germană din România. ”E important să subliniem succesele și parteneriatele solide: industriile celor două țări nu mai funcționează separat, ci se completează reciproc”, pe baza unei combinații de investiții, know-how și capital uman. 

Povestea economică româno-germană nu mai este doar una despre simple tranzacții economice sau despre volume de investiții și exporturi. Totuși, câteva cifre dau o măsură a dimensiunii acestei relații.

În 2010, investițiile directe germane în România erau de circa șase miliarde de euro. Conform celor mai recente date publicate de Banca Națională a României, în 2024, companiile germane au investit peste 18,6 miliarde de euro. Oficiul german de statistică Destatis comunică, pe de altă parte, că nivelul schimburilor comerciale dintre cele două țări a ajuns, în 2025, la 42,6 miliarde de euro, cu o creștere de aproape zece procente a exporturilor românești înspre Germania, în special mașini și aparate, echipamente electrice și vehicule, dar și îmbrăcăminte, încălțăminte, mobilă sau produse alimentare.

Peste un sfert de milion de locuri de muncă

Firmele germane angajează astăzi peste 252.000 de oameni în România, de la Satu Mare, Timișoara sau Blaj până la Craiova și Constanța. În multe dintre aceste orașe, investițiile germane au devenit unul dintre principalii angajatori și un factor de stabilitate economică pentru comunitățile locale. 

Conform unui studiu realizat de AHK Rumänien și Ambasada Federală la București, publicat vineri, 6 martie 2026, impozitele directe plătite de firmele germane ar putea acoperi costurile construirii autostrăzii A7 între Ploiești și Pașcani. Contribuția lor anuală depășește, potrivit studiului, chiar și sumele atrase prin PNRR: în anul 2024, aceasta s-a ridicat la aproape 6 miliarde de euro plătite prin impozite directe.

Chiar și într-un context european marcat de deficit de forță de muncă, România rămâne pentru multe companii un loc unde pot găsi specialiști și angajați bine pregătiți- sau îi pot forma. În jurul investițiilor industriale s-a format o generație de tehnicieni, ingineri și specialiști care lucrează în industrii integrate în lanțurile de producție europene.

În același timp, piața muncii se schimbă. Unele companii au început să aducă angajați din afara Uniunii Europene, pentru a acoperi anumite nevoi de personal. Fenomenul relevă că economia românească nu mai este doar o piață emergentă, ci devine treptat parte a unei economii globale în care mobilitatea forței de muncă joacă un rol tot mai important.

Școala românească, impulsionată de investițiile germane

Pentru resursele locale de muncă, mediul german de afaceri a insistat de la începuturile prezenței sale pe piața românească la adaptarea sistemului educațional. Astfel, din 2014 au apărut primele forme de școli de meserii iar în 2017 s-a deschis prima formă de învățământ dual. Statistica publicată de Camera de Comerț germano-română arată că, la începutul clasei a IX, în precedentul an școlar (2024-2025), cei mai mulți tineri se pregăteau pentru meseria de mecanic, pentru a se angaja în turism sau sectorul alimentar sau în inginerie electrică. Dar oferta învățământului dual e mult mai largă.

În zona de responsabilitate socială, una dintre inițiativele mediului privat german a fost încurajarea copiilor din mediile defavorizate de a-și continua școala după absolvirea clasei a VIII-a. Iar statul german a considerat necesar să se implice, sprijinind învățământul în limba germană din România.

În prezent există și educație superioară în limba germană, la Academia de Studii Economice, unde Facultatea de administrarea afacerilor (Fabiz) stimulează antreprenoriatul, aduce oameni din companii să îi familiarizeze pe studenți cu mediul de afaceri. Universitățile câștigă parteneri care susțin cercetarea aplicată și inovarea și le oferă experiențe practice viitorilor antreprenori dar și tinerilor care doresc să se angajeze în marile companii. Este o relație care s-a dezvoltat natural în trei decenii și care a ajuns astăzi la investiții și donații pentru sistemul de învățământ, dar și la parteneriate practice în domeniile pentru care se pregătesc studenții. În firme germane din România dar și în Germania, aceștia află cum funcționează ecosistemul, ce povești de succes au construit marile companii dar și ce obstacole întâmpină și ce obstacole îi așteaptă.

Investițiile în economia locală

Daniela Staicu, cercetător și lector la Fabiz, crede că acești antreprenori ar trebui duși mai aproape de tinerii din mediul rural și din urbanul mic, pentru a le vorbi tinerilor de acolo cum se dezvoltă afacerile și că o muncă de oră nu poate fi o lovitură de succes.

Programul TripluRo (3RO) de la Penny este un exemplu de colaborare cu furnizorii români, de transfer de know-how și creare de locuri de muncă: din 2022, ingredientul principal al produsului este cultivat, extras sau fabricat, procesat și ambalat în România. Pe de altă parte, potrivit estimărilor industriei, în 2027, România va deveni exportator net de hrană pentru animale. În urmă cu doar trei ani, în România nu exista nici o fabrică de profil.

Infrastructură, predictibilitate, digitalizare

investitorii spun, însă, că există încă obstacole structurale care îngreunează uneori proiectele noi. Unul dintre cele mai frecvent menționate este cadastrul incomplet sau neclar, care poate întârzia investiții importante, inclusiv în domenii precum energia sau infrastructura industrială, este de părere Volker Raffel președintele AHK România. În unele cazuri, procesele de autorizare și clarificare a proprietății terenurilor pot dura ani, de exemplu, în cazul investițiilor în câmpuri eoliene.

La acestea, completează Raffel, se adaugă birocrația și ritmul lent al digitalizării administrației. Sunt probleme invocate de ani de zile de mediul de afaceri. Și chiar dacă situația începe să se schimbe iar infrastructura energetică și cea de transport se dezvoltă mai rapid decât în trecut, procedurile pentru autorizații, accesul la informații sau interacțiunea cu instituțiile publice rămân adesea complicate și consumatoare de timp. Or, într-o lume în care companiile pot alege între mai multe destinații, viteza și predictibilitatea administrației pot deveni la fel de importante ca nivelul investițiilor sau costurile forței de muncă.

Economia globală este undeva între criză și tranziție iar acest lucru se resimte desigur și în România, amintește Raffel. ”Avem o conjunctură mai puțin favorabilă la vehicule sau automotive, în schimb suntem pe plus la IT și dezvoltare de software. Și investițiile în logistică se accelerează”. Raffel, care este și președintele eON România, este optimist: ”Viitorul energetic al României nu va aduce competitivitate doar României dar și Europei”. 

Investițiile nu vin singure

România nu are doar potențial ci arată și că poate. Investitorii au, însă, nevoie de o agendă într-o limbă accesibilă. Când li se oferă șansa de a lua în calcul o investiție vor să știe gradul de digitalizare, nivelul de educație al populației locale, infrastructura rutieră sau energetică existentă, punctează Staicu. Și așteaptă invitații. ”Nu putem să stăm pe banii de la guvern, să stăm și să așteptăm până vin să ne ajute. Ce fac consiliile județene pentru a atrage investitori? La ce târguri internaționale se duc? Ce au realizat? Dacă nu au realizat, pe cine dau afară?”

Sunt multe comunități locale care nu au o privire de ansamblu despre ce pot oferi investitorilor, recunoaște fostul ministru pesedist al Economiei Florin Spătaru, prezent la prezentarea raportului mediului de afaceri german din România. În mandatul acestuia a fost lansat un atlas al investițiilor din România, o hartă economică pentru uzul potențialilor investitori. ”Un film frumos și, probabil, scump nu poate convinge” dar, adaugă politicianul, ”dinamica atragerii de investiții este semnificativ diferită față de acum 15 ani, iar investitorii sunt asaltați cu propuneri și au de unde alege”.