De ce se tem primarii de creșterea taxelor locale

DW: Domnule Cristian Păun, suntem într-o săptămână de foc. Trei miniștri din guvernul Bolojan, inclusiv premierul ca ministru interimar la Educație, au trecut prin trei moțiuni simple, primarii s-au aflat marți în grevă de avertisment și o parte din ei s-au întâlnit la Parlament cu prim-ministrul și cu președintele PSD Sorin Grindeanu, iar tot mai multe voci din PSD amenință cu ieșirea de la guvernare. Ilie Bolojan pare a fi tot mai singur în coaliție și contestat de unii lideri din propriul partid. Cum s-a ajuns aici?

Cristian Păun: Ilie Bolojan este calea grea și cu rezultatele pe care le așteptăm cu toții în ceea ce privește corecția bugetară. Toți ceilalți, sau mulți dintre ei, parte a cauzei care ne-a adus aici, reprezintă opusul. Nu mă miră că pe măsură ce avansăm cu asanarea și modernizarea statului român, forțele care nu își doresc așa ceva vor o Românie anacronică și complet ruptă de contextul regional și global, nepregătită și complet neadaptată la noile rigori ale unei societăți moderne.

De ce ar vrea așa ceva, forțele politice despre care vorbiți nu își doresc și ele să fie în rândul lumii?

E simplu. Pentru că ei obțin cele mai mari profituri dintr-o Românie subdezvoltată, o Românie săracă, o Românie cu mâna-ntinsă care nu-i pe picioarele ei, o Românie vulnerabilă, ei prezentându-se mereu ca salvatori care au soluțiile în buzunarul lor.

Pe de altă parte, știa și premierul Bolojan că nu e o luptă ușoară din prima clipă în care s-a angajat în această luptă. Este și omul potrivit la locul potrivit, pentru că are o rezistență instituțională și o încăpățânare foarte necesară situației politice din România din acest moment. Așteptările sunt în continuare foarte mari, tandemul președinte – prim-ministru trebuie să funcționeze impecabil și atâta timp cât există această unitate între cei doi, cred că mai avem o umbră de speranță.

Până la urmă, politicienii care se opun lui Ilie Bolojan au o miză, pentru că dacă ei pierd în această luptă devin irelevanți din punct de vedere politic, or, ei nu-și doresc așa ceva.

Vorbiți în primul rând de PSD și de foarte vocalul președinte Sorin Grindeanu?

Vorbesc de PSD, de o parte din PNL, de o parte din UDMR și chiar și de o parte din USR. Din punctul meu de vedere sunt vremuri grele, dar, pe de altă parte, finanțele pe care le avem, făcute vraiște de măsurile populiste ale celor de dinainte ne obligă într-un final să ajungem și la capitolul reformă.

În ceea ce privește greva primarilor pe care o menționați la începutul discuției, eu le-aș atrage atenția asupra unui singur lucru: Polonia, care are un PIB mult peste cel al României în momentul de față, deși în anii ʼ90 am plecat aproape de pe aceleași poziții de bunăstare, are 2.000 de unități administrativ-teritoriale (UAT) la o suprafață cu 40% mai mare decât a României, în timp ce noi avem vreo 3.000 de UAT-uri la o suprafață mult mai mică, ceea ce-nseamnă că avem o administrație publică locală mult supradimensionată.

Aici apare discuția ce număr de unități administrative avem, pentru că avem comune care nu ar mai trebui să se numească comune, fiind puternic depopulate, comune care ar trebui desființate și lipite într-o zonă metropolitană de orașe limitrofe pe o rază de zece-cincisprezece kilometri. Ele ar trebui să aibă administrația în aceste zone metropolitane și nu să aibă propria administrație.

Avem orașe care nu mai îndeplinesc condițiile de a fi orașe în ceea ce privește numărul de locuitori, la fel și municipii. Ceea ce înseamnă că o reformă administrativ-teritorială pe partea de UAT-uri este absolut necesară în momentul de față și nu greve ale celor vizați de aceste reforme. Noi nu avem în parlament nici măcar o discuție preliminară în care să se pună problema numărului de județe. După părerea mea, ar trebui să reducem numărul la o treime din cele existente. De ce nu discutăm despre sectoare la București? De ce nu discutăm de zona metropolitană a Bucureștiului care să includă Ilfovul?

Aceste reforme nu trebuie să pornească de la guvern și primul ministru. Ar fi o eroare fatală ca primul ministru să fie cel care propune și implementează o reformă administrativ-teritoarială prin asumarea răspunderii în parlament. Aceste lucruri ar trebui să vină prin lege, dintr-un parlament în care să se discute inclusiv cu opoziția soluțiile și să se ajungă la acea soluție optimă.

De ce nu se întâmplă acest lucru?

În parlament, din păcate, majoritatea este antireformă. Partidele nu au nici un interes, și au dovedit-o de-a lungul anilor, să se schimbe ceva, nu au nici un interes ca cetățeanul să-i tragă de mânecă pe politicieni, să le rezolve problemele.

E corect ceea ce spun, anume că rezistența partidelor la reforma administrațivă e dictată de interese politicianiste, în sensul că cu cât sunt mai multe primării, cu atât numărul agenților electorali, vorbesc de primari, este mai mare, cu atât interesele de la centru ale partidelor vor fi mai bine servite? De pildă, la alegerile locale din 2024, PSD a câștigat aproape jumătate din primării, ceea ce înseamnă că are de partea sa jumătate din cei 3.000 de primari.

Asta înseamnă pe de-o parte un efect pe partea electorală, adică voturi, pe de altă parte acești primari distribuie banii dați de la centru pentru diferite proiecte, și atunci vă dați seama că și aici există o miză și-o putere cu tentă economică: trimit niște bani pentru tine, dragă primar, ai grijă către cine dai banii ăștia, să fie dintre prietenii noștri. Există o rețea din asta foarte bine organizată pe care doar reforma administrativă o poate destructura. De aceea cei mai mulți politicieni nici nu vor să audă de o astfel de reformă care le-ar strica jocurile care există de decenii încoace.

Punctual, referitor la decizia de majorare a impozitelor pe imobile, terenuri și autoturisme, extrem de criticată, și de cetățeni, și de formatorii de opinie, și de politicieni, mai ales de liderii PSD, considerați că e o măsură corectă a guvernului Bolojan?

Ilie Bolojan a devoalat un lucru pe care noi îl vedeam de bună vreme în cifre, și anume că cele mai multe localități erau în deficit. E vorba de deficite cronice care creșteau de la un an la altul pe măsură ce primarii își măreau salariile și pe măsură ce proiectele în care voiau să se implice, nu vizau fonduri europene, ci vizau bani pe care să-i poată ei controla împreună cu cei care le distribuiau acești bani de la centru, să aibă puterea asupra acestor bani.

Înțeleg din ce spuneți că primarii, sau unii dintre ei, se feresc de proiecte pe fonduri europene pentru că banii sunt mult mai la vedere, mult mai supravegheați.

Fondurile europene nu le dau această putere, dimpotrivă, sunt o bătaie de cap pentru politicienii români, fiind o alternativă la sistemul de rente și sinecuri pe care sistemul îl dezvoltă de mulți ani. Și atunci, într-un astfel de context, pe un astfel de deficit cronic, Ilie Bolojan le-a spus primarilor că nu mai poate da acești bani de la buget. Dacă nu vreți să reduceți cheltuielile localităților voastre, n-aveți decât să creșteți taxele, important este să ajungeți pe zero.

S-a văzut în acest moment cât ne costă o structură administrativă păguboasă, supradimensionată, pe care nu ne-o permitem. Aceste taxe locale aduc cumva o ordine în finanțele locale și arată că noi cu toții plătim foarte scump ceva de la care beneficiem în mică măsură. În felul acesta au crescut presiunile în primul rând pe primari: de ce-ați crescut taxele locale. Primarii evident că încearcă să mute problema la primul ministru, acuzând că de la centru nu mai primesc bani.

Oamenii dau vina nu pe primari, deși văd cu ochiul liber cum aceștia prosperă, în timp ce ei sărăcesc. Pentru ei, vinovatul numărul unu, vinovatul de serviciu e premierul Bolojan.

În acest moment avem o populație care e supărată că trebuie să plătească taxele locale majorate. Soluția nu e ca Ilie Bolojan să cedeze și să vină să le spună primarilor: reducem taxele și revenim la situația de dinainte în care explodau de la lună la lună deficitul și datoria publică. Ne furăm căciula, asta nu înseamnă modernizarea României, după cum nici creșterea taxelor nu e o soluție.

Modernizarea României înseamnă reducerea cam cu o mie a unităților administrativ-teritoriale, a primăriilor, și reclasificarea din temelii pentru restul de două mii. Cele o mie fie pot fi desființate, fie pot fi comasate, fie pot fi integrate în zonele metropolitane. Sunt foarte multe strategii fără ca cetățeanul să simtă semnificativ vreo presiune din punct de vedere administrativ.

Serviciile administrative pe care le face azi o primărie vor fi la același nivel, mai ales dacă introducem acțiuni de digitalizare, de automatizare a acestora. Omul își poate depune o cerere de la distanță, poate primi o autorizație, un aviz mult mai ușor decât în momentul de față.

Aceasta este calea prin care România poate fi modernizată din punct de vedere administrativ-teritorial, dar, așa cum spuneam, pentru clasa politică e convenabil ca lucrurile să rămână așa cum sunt.

Cristian Păun este economist, profesor universitar la Academia de Studii Economice din București, titular al disciplinelor de finanțare internațională, plăți internaționale, gestiunea riscului în afacerile internaționale. A publicat peste 60 de articole academice în țară și în străinătate.