Opinie: "Plaha" – o poveste cu final incert

Regizorul Igor Cobileanski a dat lovitura carierei sale de până acum. S-ar putea să nu fie de acord cu afirmația mea, el având la activ mai multe producții de cinema și seriale, inclusiv realizate pentru HBO, și ca orice artist își propune și alte lucruri, cum ar fi drame psihologice și incursiuni mai estetizante. 

Totuși, "Plaha" – un thriller politic și criminal din zece episoade – a bătut recorduri de audiență pe ambele maluri ale Prutului și în diaspora. A fost difuzat gratuit pe Youtube, în a doua jumătate a lunii septembrie a.c., iar contextul de atunci, ne aflam într-o campanie electorală extrem de tensionată ca miză, a adăugat un ingredient puternic interesului public.

Realizat de Jurnal TV și Magnet Production, în colaborare cu studioul Quantum Media Creative din București, serialul (inițial s-a numit „Șacalii”) e o poveste foarte bine țesută, cu doi scenariști, profesioniști redutabili: Alex Cozer și Val Butnaru. 

Interpretul rolului principal – actorul ieșean Iulian Postelnicu – a realizat, la rândul său, rolul vieții sale de până acum și sper nici el să nu mă contrazică. 

Alți actori: Ada Lupu, Alin Pătru, Anamaria Rusu, Dumitru Năstrușnicu, Cezar Grumăzescu, Dimitri Bogomaz, Igor Caras, Ghenadie Gâlcă, Anatol Guzic, Victor Triboi, Petru Ciobanu, Emil Gaju, Iurie Negoiță, Valeriu Pahomi, Andrei Porubin ș.a. Cu o echipă numeroasă de figuranți, pe potriva anvergurii epice.

Magnetismul realității recognoscibile 

Despre asta e vorba. Priveam filmul, episod după episod, și știam că suntem și noi acolo, în fundal, noi, cetățenii de rând care am suportat marasmul statului captiv instituit de Plahotniuc, doar că nu ne-a "prins" camera de filmat, prea concentrată pe acțiunea protagoniștilor.  

E un film de ficțiune alimentat din numeroasele mărturii și investigații de presă asupra acelei perioade ticăloase. Autorii peliculei le-au pus pseudonime transparente personajelor: Cioroian (Voronin), Igor Dodo (Dodon), Iurie Roșu (Roșca), Vlad Filipescu (Filat) etc.  

Unii dintre politicienii portretizați în film, cu adeziuni declarate pro-Est, sunt bine mersi și azi, de curând s-au reîntors în fotoliile de parlamentari, de parcă, vorba ceea: nici usturoi n-au mâncat, nici din gură nu le miroase. Cu o singură, notabilă, excepție: Vladimir Plahotniuc, arestat în Grecia și adus în Republica Moldova chiar în timp ce se difuza serialul, cu două zile înaintea alegerilor din 28 septembrie. 

"Ascensiunea și decăderea unui oligarh"

Așa ar fi putut să se subintituleze acest serial, pentru că arată cum se naște răul: cum la început găinarul Plaha (interpretat în primele episoade de un alt actor) crește în ditamai balaurul. 

Mici furtișaguri, jocuri de alba-neagra, turnătorii la Secu (la conducerea facultății)... până la marile "tunuri" și crime: trafic de droguri, fete livrate rețelelor de prostituție din Turcia și Balcani, atacuri raider (preluări ostile de întreprinderi și business-uri), acapararea unor monopoluri de stat, înlăturarea oponenților politici prin acuzații false și întemnițare, uneori și prin asasinate. 

Crima din Pădurea Domnească, revolta tinerilor din 7 aprilie, mega-frauda bancară, care a pus pe brânci economia națională, afacerea "kuliokul", ai spune că nimic semnificativ nu le-a scăpat realizatorilor filmului, deși nu puteau cuprinde totul...   

Plaha nu are ideologie, principii, valori: cumpără și vinde politicieni, finanțează comuniști, socialiști, proeuropeni, unioniști, după cum îi cer interesele. A fost un regim al uzurpării noțiunilor fundamentale, al compromiterii liniilor de demarcație între bine și rău, o mâzgă generalizată.  

Un episod aparte este consacrat relațiilor lui Plaha cu unii politicieni de la București, cărora oligarhul le-a câștigat bunăvoința prin cadouri grase și servicii "de nerefuzat", șantajându-i ulterior cu imprimări video compromițătoare, după ce îi găzduia în hotelul Nobil (în film: "Aristocrat") – cuibușorul său de nebunii. 

În epocă, am știut prea puțin ce se întâmplă în spatele ecranului opac al mass-mediei aparent descătușate după debarcarea lui Voronin, așa încât se poate spune că serialul "Plaha" ne ajută să facem pași pe calea cunoașterii, ne explică mobilul unor răsturnări politice, ne dezvăluie afaceri tenebroase, despre care nu-mi amintesc să fi relatat presa vremii, cum a fost, de exemplu, vânzarea pruncilor de la o maternitate clandestină din Chișinău unor familii bogate din Occident. 

E o cronică, un manual al puterii vicioase, care trimite la arhetipul consacrat de Shakespeare: Plaha este un Richard al III-lea al timpurilor noastre, născut la o periferie obscură a Europei.  

Un film oportun politic

Difuzat în preajma alegerilor din 28 septembrie, după cum s -a observat, serialul lui Igor Cobileanski a contribuit la mobilizarea electoratului proeuropean, căruia această operă artistică i-a pus în față oglinda unui trecut recent, oribil, care ar fi putut să se reactualizeze, în contextul agresiunii rusești din Ucraina. 

O observație despre limbajul serialului. E folosit un "slang" basarabean, din fericire fără abuz de rusisme. În ce mă privește aș fi preferat o română limpede, neostentativă, în care să se audă clar ce se vorbește, pentru că adesea nu distingi conținutul unor replici – mă refer și la personajul jucat de Iulian Postelnicu. Filmul ar fi pierdut poate din "naturalețe", dar ar fi câștigat în exemplaritate.  

Se trage cam mult în film cu pistolul și cu pușca automat Kalașnikov, avem suspans (foarte nimerit!), avem atentate și explozii la domiciliu. Înțelegem că e un tribut plătit genului. "Caracatița" moldovenească trebuia să aibă și ingrediente de acest fel, pentru a-și asigura lipici la public. 

Și pe Plaha îl vezi frecvent cu pistolul în mână. La un moment dat își împușcă sosia – o persoană care îi seamănă leit, o „surpriză” pe care cei apropiați s-au gândit să i-o facă de ziua lui. Secvența vizează un substrat simbolic: cel care a creat atâtea imitații și falsuri în jurul său a intuit pericolul de a fi înlocuit el însuși. Simularea așadar se oprește la propria persoană. Dar nu și în raport cu prototipul, care a inspirat serialul.

Copia, mai "veridică" decât originalul

S-a vorbit mult despre excelentul joc actoricesc. Eu aș spune că subiectul, inspirat din realități arhicunoscute în Moldova, nu le-a solicitat interpreților mari numere de virtuozitate, poate doar în cazul actorilor din dreapta Prutului, care au devenit cu această ocazie "basarabeni" pur-sânge.

Aș remarca totuși două partituri: Ada Lupu, care o joacă, sobru și empatic, pe o jurnalistă de investigație infiltrată în fieful oligarhului, și Igor Caras (Cioroian), care izbutește să redea cu aplomb caracterul unei "cizme" sovietice, cocoțate în fruntea statului.   

Iulian Postelnicu vorbea într-un interviu despre un dublu pericol pentru el, ca interpret al rolului principal: cel de a-l caricaturiza pe Plahotniuc-oligarhul sau, din contră, cel de a-i crea o aură pozitivă, de a-l face simpatic prin felul în care acesta îi manipulează, îi seduce pe ceilalți. A evitat ambele extreme, oferind în schimb o performanță actoricească: a "furat" identitatea prototipului. 

Plaha e mai convingător decât originalul. Personajul lui Iulian Postelnicu plesnește de sens, are mai mult relief ca "geniu al răului" decât adevăratul Plahotniuc, așa cum îl cunoaște marele public din zgârcitele sale apariții video – un individ frust, butucănos, chinuindu-se să se exprime coerent românește.

Ca o ironie, același decalaj îl are și Iulian Postelnicu în afara rolului său: e un om mai degrabă timid, sfios, cu tendințe de repliere, încât aproape că îți dorești să revină la ipostaza care l-a consacrat în "Plaha", să îmbrace straiul temutului personaj.  

Despre puterea ficțiunii  

...Joi, 25 septembrie 2025, când oligarhul fugar era adus cu avionul la Chișinău, din "Plaha" mai rămânea de difuzat ultimul episod, al zecelea. Am trăit atunci un sentiment straniu, o dedublare: era sfârșitul filmului, pe care-l așteptam. Ficțiunea smulgea realității privilegiul unicității, o forța să o urmeze, și nu ea, ficțiunea, copia realitatea.   

În aceeași zi, pe rețele, au circulat niște imagini cu Plahotniuc pe ultimul loc, în salonul avionului, flancat de agenți în civil. Era cu fruntea aplecată, concentrat asupra unui obiect pe care-l ținea în mână (nu se vedea ce). 

Repostând acele imagini, un tânăr poet basarabean s-a întrebat: oare ce carte citește Plahotniuc?... A primit tot felul de răspunsuri haioase cu titluri de cărți, dar eu cred că oligarhul urmărea pe mobil episodul opt din "Plaha", care tocmai se difuzase în seara precedentă, captivat, ros de curiozitate, dornic să se vadă "pe sine" și mai ales interesat ce va urma.

Și noi am vrea să știm. Continuarea poveștii se derulează în Penitenciarul 13 și în sala de tribunal, acolo unde echipa de creație a proiectului "Plaha" nu are acces. E un final incert și, la cum arată justiția moldovenească, s-ar putea să fie un final mai puțin roz, decât și l-au imaginat realizatorii serialului.