Berlin: Violența tinerilor membri ai extremei drepte

Anne nu se teme, dar este precaută. Pentru că se opune violenței de extremă dreapta și rasiste din capitala Germaniei, Berlin — iar din acest motiv este ea însăși ținta ostilității extremiștilor de dreapta. De aceea nu îi folosim numele real.

Anne are 30 de ani și monitorizează scena de extremă dreapta în cartierul berlinez Marzahn-Hellersdorf: violența de dreapta, propaganda, rasismul cotidian. „Aici există neonaziști care vor să impună o hegemonie în stradă, să simbolizeze dominanța, să arate prin abțibilduri sau graffiti: «Suntem aici și acesta este cartierul nostru»”, spune Anne pentru DW în timpul unei plimbări prin zonă.

În multe cartiere din Berlin există tineri ca Anne, care înregistrează incidentele de natură rasistă și de extremă dreapta: vor să facă vizibilă amploarea pericolului și să le dea o voce celor afectați. „Sunt oameni amenințați pentru că au părul roz”, povestește Anne, „sau pentru că au purtat o geacă de la un brand considerat de stânga. Am avut aici mai multe jafuri motivate neonazist.”

Marzahn-Hellersdorf: cel mai mare cartier de blocuri din Europa

Marzahn-Hellersdorf este o lume aparte în capitala Germaniei. Vastul cartier este plin de contraste. Aici se află cel mai mare cartier de blocuri prefabricate din Europa, un punct sensibil sub aspect social, în care unul din patru copii este înregistrat oficial ca fiind sărac. În același timp, zona este plină de natură și spații verzi — și atractivă pentru familii: Marzahn-Hellersdorf nu înseamnă doar blocuri, ci și cea mai mare zonă de case unifamiliale și multifamiliale din Germania.

Cu metroul, din Hellersdorf se ajunge în doar 20 de minute în centrul Berlinului — la Alexanderplatz, cu uriașul său turn de televiziune, unul dintre principalele puncte turistice ale orașului. Dar pentru mulți oameni, centrul strălucitor este departe: „Sunt mulți tineri care nu părăsesc niciodată acest district”, spune Anne. „Aceasta este o realitate dură: un astfel de cartier îți poate marca întreaga viață.”

De ani de zile, tinerii neonaziști încearcă să se impună în Berlin — mai ales în Marzahn-Hellersdorf. În prim-plan se află două dintre grupările împotriva cărora au avut loc, pe 6 mai 2026, percheziții în Germania: „Deutsche Jugend voran” și „Jung und Stark”. De regulă, își răspândesc ura față de persoanele queer, migranți sau adversari politici pe rețelele sociale. Dar aici, în Marzahn-Hellersdorf, sunt prezenți și pe stradă: de exemplu, la un atac asupra unei manifestări de „Christopher Street Day” a comunității LGBTQ. Poliția a anunțat atunci că doi dintre neonaziști aveau sub 14  ani.

„Heil Hitler” și abțibilduri naziste

Violența și ura din cartier nu sunt întotdeauna vizibile imediat: multe străzi sunt frumos amenajate, cu multe flori și copaci. Totul pare ordonat, liniștit și curat. Și totuși, fac parte din viața de zi cu zi. În timpul documentării noastre, un bărbat trece pe bicicletă pe lângă reporter: „Heil Hitler”, strigă el în treacăt. Câteva sute de metri mai departe, pe un stâlp de iluminat de pe o arteră circulată este lipit un abțibild: „Deutschland den Deutschen” (Germania pentru germani), pe care apare și sigla unui mic partid neonazist.

La Anne ajung mărturiile celor afectați de ură și violență: „M-au sunat oameni care mi-au spus: Mă ascund acum — am fugit de un grup de zece adolescenți!” Adolescenți au fost bătuți cu brutalitate. „Este o violență imensă, în creștere, pe care oamenii o resimt. Și te gândești de trei ori cum te îmbraci, dacă ești tânăr și împotriva naziștilor.”

Extinderea violenței și a urii este observată și de viceprimarul districtului Marzahn-Hellersdorf, Gordon Lemm. Social-democratul provine din acest cartier și a crescut aici. El spune într-un interviu pentru DW că, de ceva timp, în vizor se află în special persoanele queer: „Aici nu există, ca în alte cartiere din Berlin, cafenele queer care să facă în mod obișnuit parte din peisajul urban. Avem mai puține «spații sigure». Mi se transmite că tinerii queer au din ce în ce mai puțin curaj să fie vizibil queer.”

Lemm observă, în rândul tinerilor, un recul al valorilor: „Conform acestor idei, femeile ar trebui să revină la un rol tradițional, iar bărbații să fie întreținătorii familiei.” Acest recul este alimentat și de incertitudinea socială în creștere, spune el pentru DW. „În cartierul meu percep o anumită duritate: oamenii sunt retrași și nu vor să iasă în evidență, nu vor să fie abordați sau să fie priviți ciudat. Există un fel de zid de protecție pe care mulți îl exprimă și prin aspectul exterior: păr cât mai scurt și o îmbrăcăminte care transmite forță, pentru a nu deveni victime. Observ că acest fenomen se accentuează din nou în Marzahn-Hellersdorf.”

Rasism cotidian împotriva migranților

Această duritate este resimțită în primul rând de oameni ca Farzaneh. Ea are, la fel ca Anne, 30 de ani și locuiește tot în Hellersdorf. Farzaneh poartă un văl lejer. Familia ei s-a născut în Afganistan, iar ea însăși în Iran. Trăiesc de mulți ani în Hellersdorf. A cunoscut-o pe Anne atunci când a raportat cazuri de rasism cotidian la „Berliner Register”.

„În blocul familiei mele, mama mea a fost insultată de o femeie în vârstă: de fiecare dată când o vedea, îi spunea «nenorocită» sau alte jigniri.” Farzaneh râde mult când povestește pentru DW despre viața ei de zi cu zi — despre privirile ostile pe care le primește în supermarket, în metrou, pe stradă. Pentru ea, așa începe rasismul. Dar se apără: „Nu sunt slabă doar pentru că sunt femeie. Mă pot proteja.”

Și, în ciuda tuturor acestor lucruri, iubește Berlinul. „Când am fost recent mai mult timp în Tirolul de Sud, mi-a lipsit Berlinul multicultural.” Îi place să trăiască în Germania și, după mulți ani, după liceu și studii universitare, vrea acum să obțină cetățenia. „Partea bună în Germania este: măcar poți apela la instituția pentru combaterea discriminării. În Iran nu există așa ceva. Măcar te poți apăra.”

Și Barbara Jungnickel vrea să se opună. O dată pe săptămână, ea își deschide rulota transformată, chiar în mijlocul cartierului Hellersdorf: își numește locul de întâlnire „Cafenea pe roți”. Îi invită pe vecini la cafea și biscuiți. Jungnickel este pedagog comunitar al parohiei evanghelice din zonă.

Vrea să intre în dialog cu oamenii. Cu toți. „Nu direcționez discuțiile într-o anumită direcție, nu asta îmi doresc”, spune ea pentru DW. A început proiectul în 2013, când în cartier s-a deschis un centru pentru refugiați. „Au venit atunci oameni de dreapta din toată Germania ca să mărșăluiască pe străzi și să strige «Nu centrului de refugiați». Și noi, ca parohie, am fost șocați să vedem cât de mulți vecini au mers după ei și au strigat împreună cu ei.”

Cafeneaua este un loc modest, dar oferă o contrapondere la ură și instigare. Este însă dovada că fiecare persoană poate face o diferență, poate contribui la conviețuirea într-un oraș mare, adesea anonim. Barbara Jungnickel, Anne, Farzaneh, viceprimarul Gordon Lemm — cu toții nu vor să lase orașul pe mâna unei minorități agresive care răspândește ura. Ei se opun unui trend îngrijorător din Germania.