Spotmedia.ro: Fără scăpare din relația toxică

S-a născut în luna mai 1986, cu trei ani înainte de prăbușirea comunismului. Era o perioadă grea, de mari lipsuri, cozile la alimente, rațiile de tot felul, lipsa curentului electric și cenzura transformaseră țara într-un tărâm distopic, lipsit de speranță.

Dar ea a avut noroc, mama ei, Constanța, era patiser, lucra într-o patiserie lângă autogara Militari, iar tatăl ei, Ion, era un priceput mecanic auto, două meserii care rezolvau problema hranei și a banilor în acele vremuri complicate. 

Marina a fost un copil iubit, care a mers la școală, a terminat liceul, a urmat cursurile unei facultăți, fără a străluci la învățătură, dar și fără să renunțe. 

S-a bucurat de dragostea părinților, a fratelui ei, și nu i-a lipsit nimic ca să fie fericită până când a intrat într-o relație toxică.

Violența asupra femeilor reprezintă un flagel în România. O combinație dintre moștenirea patriarhală a secolului trecut cu parvenitismul apărut după 1990 și noile curente de exacerbare a masculinității, dezvoltate pe rețelele sociale au creat un mediu toxic pentru sute de mii de femei din țară, victime ale bullying-ului, loviturilor și acțiunilor criminale.

Cazul Marinei Avram este reprezentativ și în acest sens. Tânăra de 33 de ani a murit în urma unei bătăi aplicate cu bestialitate de către Alexandru Iordan, partenerul ei, un bărbat violent, cu numeroase antecedente penale.

Drumul neașteptat către o relație toxică

Procesul declanșat în urma decesului Marinei Avram durează de peste cinci ani, făptuitorul fiind eliberat din arest pentru acest caz. A fost condamnat la 14 ani de închisoare în prima instanță, iar în acest moment, la Curtea de Apel București, are loc judecarea apelului, o decizie finală fiind greu de preconizat.

Marina Avram a fost o femeie cum sunt milioane în România. A trăit intens, a muncit, a iubit, s-a bucurat de familia ei, s-a supărat la divorțul părinților, a încercat să-și facă un rost, să-și ia un apartament, să se descurce singură. 

Nimic din copilăria ei, din adolescență și din tinerețe nu anunțau suferința, nu anunțau moartea violentă.

Pentru a înțelege acest flagel al violenței domestice care face ravagii în România, am stat de vorbă cu Andreea Goliță, psihoterapeut, specializat în probleme de cuplu și familie. 

Am încercat să aflu cum a ajuns Marina Avram, o tânără care nu a trecut prin traume majore în copilărie, care a avut o relație bună cu ambii părinți, care a avut acces la educație și nu a fost afectată de lipsuri materiale, să fie prinsă în capcana mortală a unei relații toxice.

Chiar în ziua episodului violent care a dus, în final, la decesul ei, fusese la o întâlnire cu fratele său pentru a discuta împărțirea unei sume de bani trimise de tatăl lor, care lucrează în Anglia, conform declarațiilor mamei, Constanța Ivan.

Un pas în necunoscut

“Femeile cad în această capcană pentru că sunt mai empatice, mai conectate emoțional. Au sentimentul că dacă mai rămân puțin, că dacă iubesc un pic mai mult, ar putea să ajungă la sufletul partenerului. Femeile cred că dacă rămânem prezente emoțional într-o relație, dacă iubim sincer, partenerul se va schimba”, a explicat psihoterapeutul Andreea Goliță, pentru spotmedia.ro. 

“E o reacție involuntară, aș putea spune, prin care femeia rămâne legată în relație, chiar și atunci când rațiunea trimite semnale că e foarte periculos să mai rămână. Plecarea, de multe ori, în situații de genul acesta devine mai amenințătoare, pentru că reprezintă un pas în necunoscut”, a mai explicat psihologul.

Marina a încercat de multe ori să-l părăsească pe Alexandru Iordan. Fusese bătută în repetate rânduri de partenerul ei, povestește astăzi Constanța Ivan, mama ei. 

În multe situații femeia se ascundea atât de părinți, cât și de prieteni. Îi era rușine să vorbească despre suferințele ei, despre situația pe care o considera un eșec personal.

Psihoterapeutul Andrea Goliță a vorbit și despre caruselul emoțional care apare într-o relație toxică. 

“E așa, un ping-pong, în care se trece de la cald la rece. Urmează o ceartă, apoi o împăcare, o recompensă sfârșită printr-o promisiune - Iartă-mă, nu vreau să te pierd. Și asta ține în viață speranța femeii că relația se poate repara”, a explicat psihologul.

Dependența de partenerul violent

Marina Avram a vrut să scape din capcană, dar fiecare încercare se termina cu un eșec din cauza influenței și puterii de care se bucura partenerul ei în comunitate, în sistemul ei de relații umane. Marina, practic, nu avea unde să fugă. S-a mutat, și-a luat altă locuință. Alexandru Iordan a venit mereu după ea.

Modalitatea de salvare a unei femei dintr-o relație violentă, care-i pune în pericol viața, e una complicată. Trebuie să intervină persoane apropiate, membri ai familiei, specialiști și instituții. Un părinte singur, sau câțiva prieteni, de cele mai multe ori, n-au nicio șansă.

“Trebuie creat treptat un spațiu sigur în care femeia să poată pleca din relație și să nu se mai teamă de necunoscut. Acest cadru de siguranță nu trebuie să fie doar unul psihologic, ci și unul material, pentru că multe femei devin dependente material de partenerul violent”, a explicat Andreea Goliță.

“Femeia trebuie să știe că, în permanență, există o zonă sigură, departe de influența partenerului violent. De asemenea, cei care o sprijină nu trebuie să o judece, să o condamne sau să-i dea sfaturi. Trebuie să fie prezenți și să-i transmită că o pot proteja în orice situație. Are nevoie de un spațiu sigur în care nimeni nu o judecă pentru ceea ce ea consideră un eșec emoțional major”, a explicat psihoterapeutul.

Citiți articolul integral pe Spotmedia.ro.