Gisèle Pelicot: "Nu vreau să fiu victimă, niciodată!"

Un ultim mic dejun în căsuţa ei din Mazan, localitate din sudul Franţei. Gisèle Pelicot nu bănuia în acea zi din noiembrie 2020 că viaţa ei de până atunci se va curma curând. Fusese chemată la secţia de poliţie. Soţul ei Dominique Pelicot fusese arestat cu două luni în urmă după ce fusese prins că filma femei sub fustă pe ascuns într-un supermagazin. Pensionarul s-a jurat că a fost un incident regretabil unic şi a promis că va face o terapie. Soţia sa i-a promis sprijin.

Când Gisèle Pelicot a fost condusă de un poliţist într-o încăpere separată ea nu ştia că-şi va revedea soţul abia în sala de judecată. Pe fotografiile pe care i le arată un ofiţer vede o femeie în lenjerie erotică făcând sex. La început nici nu a realizat că ea este cea care tocmai este violată. Fiindcă sexul care este documentat în mai bine de 20.000 de fotografii nu a fost liber consimţit. Dominique Pelicot şi-a sedat frecvent soţia vreme de un deceniu şi a găsit prin Darknet bărbaţi din împrejurimi care o violau pe femeia inconştientă împreună cu el. Acest lucru cutremurător s-a întâmplat de minimum 200 de ori.

"Ruşinea trebuie să schimbe tabăra"

Procesul împotriva lui Dominique Pelicot şi 50 dintre cofăptaşi - nu toţi violatorii au putut fi identificaţi - a avut loc în toamna anului 2024 şi a transformat-o pe Gisèle Pelicot într-o eroină a feminismului din întreaga lume. Fiindcă ea decisese cu câteva săptămâni înainte ca procesul să fie public să-i dea o înfăţişare - înfăţişarea ei! - şi groaznicele materiale video să fie arătate şi în public. "Ruşinea trebuie să schimbe tabăra", cu această propoziţie Gisèle Pelicot a vrut să impună o întoarcere a vinei către făptaşi şi complici.

În fiecare zi de proces, care a durat în total trei luni şi jumătate, Gisèle Pelicot, care între timp a divorţat şi şi-a reluat numele de fată, a fost salutată şi aclamată de un număr tot mai mare de femei.

Mass media din întreaga lume au relatat despre curajul ei, despre umilinţa la care a fost supusă de avocaţi ai părţii adverse, despre detalii cutremurătoare. Şi despre faptul că făptaşul principal Dominique Pelicot şi-a filmat pe ascuns cele două nurori în cabina de duş şi a păstrat fotografii cu fiica sa dormind, îmbrăcată în lenjerie de corp care nu i-a aparţinut. Nu este clar nici până azi dacă nu cumva a fost violată şi ea. Între timp Dominique Pelicot este cercetat iarăşi fiindcă este suspectat şi de crimă.

Acum vorbeşte chiar Gisèle Pelicot

Dominique Pelicot a fost condamnat la 20 de ani închisoare - pedeapsa maximă pentru viol în Franţa. Şi cei 50 de cofăptaşi au de ispăşit ani mulţi de detenţie. Dar ce simte femeia căreia i s-au făcut aceste grozăvii, care între timp duce o nouă viaţă în alt loc?

Gisèle Guillou, cum o cheamă azi, tocmai şi-a publicat memoriile: "Un imn adresat vieţii. Ruşinea trebuie să schimbe tabăra." Volumul a apărut simultan în 22 de ţări.

În tot ce s-a scris până acum despre ea, femeia ajunsă între timp la vârsta de 73 de ani nu s-a regăsit niciodată. Aşa că vorbeşte ea singură şi-şi descrie copilăria, pierderea timpurie a mamei, cum l-a cunoscut pe soţul ei de mai târziu, în care a avut încredere până la capăt.

Povesteşte despre viaţa împreună cu trei copii, că în viaţa profesională a avut mereu mai mult succes decât Dominique, deşi asta nu a părut niciodată să joace vreun rol.

Apoi despre şocul resimţit că acest bărbat şi-a îndeplinit cu ea cele mai perverse fantezii, sedând-o periodic cu medicamente tari, neţinând loc de efectele lor secundare: carenţe de memorie, istovire, infecţii. În faţa instanţei el a refuzat să mai vadă videourile şi fotografiile sub motiv că îl irită.

"Sunt totuşi în continuare capabilă să am încredere în alţii"

În cartea pe care Gisèle Pelicot a scris-o împreună cu jurnalista Judith Perrignon, ea explică de ce s-a cramponat atât de mult de amintirile unei căsnicii fericite, de ce i-a trimis fostului soţ îmbrăcăminte călduroasă la închisoare. Şi din obişnuinţă, şi din dorinţa de a înţelege cum de s-a ajuns la asta, explică ea.

Asta copiii ei nu pot să înţeleagă şi i-o iau în nume de rău. Procesul, marele interes public, secretele de familie care au ieşit atunci la lumină au afectat relaţia lui Gisèle Pelicot cu copiii ei, dar şi relaţia dintre fraţi. Cartea se citeşte şi ca o încercare de explicare, o rugăminte de înţelegere a modului în care abordează ea cele întâmplate.

În cele din urmă, Gisèle Pelicot se vede ca o învingătoare asupra bărbatului ei malefic. Şi-a găsit chiar şi o nouă dragoste. "Eu nu am murit. Sunt în continuare capabilă să am încredere în alţii."

Mai bine de cinci ani au trecut de când au devenit cunoscute cutremurătoarele fapte ale lui Dominique Pelicot. Fosta lui soţie şi-a recucerit viaţa şi şi-a regăsit şi pofta de a trăi.