Merz și lumea: conflicte, apropieri, alianțe noi

Președintele american Donald Trump, președintele Franței Emmanuel Macron, premierul Italiei Giorgia Meloni și prim-ministrul britanic Keir Starmer sunt parteneri importanți ai cancelarului federal Friedrich Merz în politica externă. Însă relațiile cu fiecare dintre ei au evoluat foarte diferit. Uunele au mers spre mai bine, altele însă au ajuns sub ceea ce s-ar fi așteptat mulți.

Macron: pur și simplu nu reușesc să se sincronizeze

La începutul lunii iunie, FCAS, un proiect franco-german de prestigiu, a eșuat. După nouă ani de negocieri, Franța și Germania au renunțat la încercarea de a construi împreună un avion de luptă care să înlocuiască Eurofighter.

”La nivel simbolic, este un eșec al cooperării franco-germane și al voinței politice de a integra mai profund politicile de apărare ale celor mai mari două puteri militare europene”, spune pentru DW Linn Selle, de la Societatea Germană pentru Politică Externă. ”Este un semnal foarte prost pentru cooperarea europeană”.

Pe vremea când era lider al opoziției, Merz se plângea că predecesorul său, cancelarul social-democrat Olaf Scholz, a neglijat relația cu Franța și promitea să o revitalizeze. Însă, potrivit lui Selle, nu s-a ales mare lucru din această ambiție: ”Cancelarul Merz a început foarte energic atât la nivelul UE, cât și în bilateralul franco-german. Între timp însă, relațiile dintre Germania și Franța s-au răcit considerabil”.

În politica financiară și comercială, precum și în discuțiile privind bugetul UE, viziunile celor doi diferă adesea semnificativ. Chiar și sfârșitul proiectului FCAS nu a fost anunțat împreună: Berlinul a surprins Parisul cu această decizie.

Meloni: pragmatica de dreapta

Și acesta ar putea fi un simbol, dar în sens opus. După eșecul FCAS, Lorenzo Mariani, directorul concernului italian de armament Leonardo, a făcut curte germanilor. Ei ar putea deveni ”un partener deosebit de valoros” în cadrul proiectului alternativ de avion de luptă GCAP, dezvoltat de Marea Britanie, Italia și Japonia.

În rândul politicienilor germani, relația cu Italia a stat mult timp în umbra celei cu Franța. Au existat și motive politice: când Giorgia Meloni a devenit în 2022 șefa unei coaliții de dreapta la Roma, guvernul german condus de social-democrați a păstrat distanța. Partidul ei, Fratelli d’Italia (Frații Italiei), este descris în Germania când ca extremist de dreapta, când ca postfascist, cel puțin ca național-conservator. Formațiunea era considerată (și încă mai este, în multe cercuri) echivalentul italian al AfD: o forță politică cu care majoritatea partidelor de centru nu voiau să aibă de-a face.

Însă odată cu venirea lui Friedrich Merz la conducerea guvernului, în mai 2025, situația s-a schimbat. Nu atât pentru că Merz ar împărtăși pozițiile politice ale lui Meloni, cât pentru că aceasta s-a dovedit o mediatoare pragmatică. S-a văzut atât în disputa comercială dintre UE și SUA, cât și în conflictul legat de ambițiile lui Trump privind Groenlanda.

Dincolo de găsirea unor soluții pentru criza relației cu Trump, Berlinul și Roma par să aibă mai multe lucruri în comun. Cele două guverne vor să promoveze împreună mai multă competitivitate și mai puțină birocrație în UE.

Linn Selle este de părere că apropierea dintre Merz și Meloni nu este deloc întâmplătoare: ”Italia și Germania sunt foarte asemănătoare din punct de vedere economic și politic: au o pondere mare a industriei, o structură economică bazată pe IMM-uri și un sistem de guvernare federal. Aceste caracteristici influențează felul în care privesc lumea și creează apropiere”.

Cu toate acestea, Selle consideră improbabil ca Italia să ocupe vreodată pentru Germania poziția pe care o are Franța: ”Parteneriatul franco-german dispune de o apropiere instituționalizată și de o intensitate a schimburilor pe care Germania nu le are cu niciun alt partener.”

Trump: fără prietenie, în ciuda lingușelilor

Friedrich Merz a depus eforturi considerabile în relația cu Donald Trump. Fie că a fost vorba despre intervenția militară americană în Venezuela, revendicările lui Trump privind Groenlanda sau războiul cu Iranul început de SUA și Israel, Merz și-a exprimat eventualele rezerve mereu cu mare prudență. Cele trei vizite la Casa Albă au arătat cât de importantă consideră cancelarul german relația cu președintele american.

O motivație esențială a fost teama lui Merz de o amenințare venită dinspre Rusia, explica recent pentru DW politologul Johannes Varwick, de la Universitatea din Halle: ”Merz este în mod evident convins că americanii trebuie menținuți implicați pentru a preveni o agresiune rusă”.

Apoi însă au venit criticile lui Merz la adresa lipsei unei strategii în războiul cu Iranul și observația că Iranul a umilit Statele Unite. Trump a reacționat furios și și-a vărsat mânia direct asupra lui Merz pe platforma sa, Truth Social: ”Nu e de mirare că Germania merge atât de prost din punct de vedere economic și în multe alte privințe”.

Johannes Varwick trage de aici o concluzie pentru Merz: ”Să continui să te legi de un asemenea președinte în chestiuni atât de importante este, cred, imprudent”.

Chiar înainte de ultimul acord dintre Iran și SUA, Merz promisese că Germania este pregătită să participe, după încheierea păcii, la o misiune navală pentru securizarea strâmtorii Ormuz. Nici acest lucru nu este deloc sigur că îl va îmblânzi pe Trump.

Starmer: încercări de reapropiere de UE

Britanicii au părăsit Uniunea Europeană de ani buni, spre regretul lui Friedrich Merz. Însă premierul laburist Keir Starmer încearcă să apropie din nou Regatul Unit de UE și găsește în cancelarul german un partener receptiv.

Starmer și Merz provin din familii politice diferite. Starmer face parte din Partidul Laburist, comparabil cu SPD, în timp ce CDU-ul lui Merz este mai apropiat de conservatorii britanici. Cu toate acestea, cei doi șefi de guvern au construit o relație de lucru apropiată și bazată pe încredere, în special în ceea ce privește sprijinul pentru Ucraina.

Ce îi unește? ”La fel ca Merz, Starmer este un pragmatic. Amândoi susțin ferm Ucraina. În plus, Merz este puternic influențat de lumea anglo-saxonă, a urmărit îndeaproape Brexitul și dorește cu siguranță o legătură politică mai strânsă între Regatul Unit și Uniunea Europeană, inclusiv având în vedere faptul că Marea Britanie a fost, ca membru al UE, un aliat istoric apropiat al Germaniei”, spune Linn Selle.

Amândoi se află însă sub o presiune politică uriașă din partea dreptei: Merz din partea AfD, iar Starmer din partea Reform UK. În Marea Britanie se înmulțesc speculațiile potrivit cărora Starmer ar putea fi înlocuit de un rival din propriul partid, la fel cum, temporar, s-a speculat și despre Friedrich Merz.

Mai există ceva care îi unește nu doar pe conservatorul Merz și pe laburistul Starmer, ci și pe centristul Macron, liderii celor mai importante trei state europene: în toate cele trei țări, partidele lor sunt devansate în sondaje, uneori clar, de formațiuni de dreapta concurente.

În Statele Unite și Italia, politicieni din astfel de formațiuni sunt deja la putere. În relația cu Trump și Meloni, Merz primește deja o proiecție a modului în care această tendință se manifestă politic și stilistic, dar și a ceea ce ar putea urma în Franța sau Marea Britanie.