„Să nu uităm!”: Conferință despre Holocaust la Chișinău

A fost un eveniment moderat de Mariana Mischevca, director adjunct al MNLR. În fața unui auditoriu compus din elevii de la Liceul „Universul” din Chișinău, profesorul universitar Anatol Petrencu, doctor habilitat în științe istorice, a făcut un amplu expozeu asupra originii antisemitismului în secolul XX, în Europa.

Un factor important, spune domnul Petrencu, l-a constituit înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial. Tratatul de la Versailles, din 1919, a fost considerat de nemți profund nedrept, întrucât îi obliga să plătească imense contribuții de război aliaților. Țara suferea de o penurie de produse alimentare, astfel încât sărăcia, frustrarea postbelică a creat în Germania ispita de a căuta vinovați și, cum s-a întâmplat adesea, „vina” a căzut pe evrei.

Se răspândește o literatură antisemită, în special broșura „Protocoalele înțelepților Sionului” – un fals, o mai veche făcătură a Ohrankăi (poliția politică țaristă) –, în care se vorbește despre o conspirație a conducătorilor evrei împotriva țărilor lumii. Așa a crescut atitudinea negativă față de evrei și apare teoria privind „superioritatea rasei ariene”.

Hitler vine la putere în 1933 și promovează o politică violent antisemită. Se închid farmaciile, sunt incendiate magazinele deținute de evrei. Evreii erau bruscați, bătuți în plină stradă. Universitățile din Germania, renumite în toată lumea, au fost afectate de exodul peste hotare al multor profesori și savanți evrei.

La 20 ianuarie 1942 are loc Conferința de la Wannsee, o suburbie a Berlinului, la care liderii naziști au adoptat așa-zisa Soluție Finală: doctrina exterminării în masă a evreilor și au început arestările și deportările evreilor în „fabricile morții”, la Auschwitz și în alte lagăre.

Prof. Anatol Petrencu: „Deținuții erau purtați pe niște coridoare lungi, li se spunea: mergeți să faceți o baie, un duș, și apoi vă veți întoarce în barăci.” Se dezbrăcau în pielea goală și călăii le mai spuneau, cu un imens cinism: „Fiți atenți, legați-vă șireturile de la ghete ca să nu le rătăciți, să nu le pierdeți după ce veți ieși de la dușuri”. Dădeau drumul la gaz și în timp de 20 de minute oamenii se asfixiau. Cadavrele erau arse în cuptoare.”

A fost cea mai mare crimă din secolul XX. Au murit șase milioane de evrei.

Holocaustul din Basarabia și Transnistria

Un capitol important din prelegerea prof. Anatol Petrencu a fost consacrată persecuțiilor la adresa evreilor din Basarabia, unde la începutul celui de-al Doilea Război Mondial locuiau aproximativ 150 de mii de reprezentanți ai acestei comunități.

„În iunie 1940, când Stalin a anexat Basarabia, mai mulți evrei, cei mai înstăriți, posesori de aparate de radio, erau la curent cu „lupta de clasă” a bolșevicilor împotriva „exploatatorilor” și s-au refugiat în dreapta Prutului, în vechiul Regat, spune dl Petrencu. În 1941 când armata română, aliată cu cea germană, a revenit în Basarabia, mulți soldați și ofițeri păstraseră impresia, poate falsă, exagerată, că evreii basarabenii s-au solidarizat cu sovieticii în timpul retragerii militarilor români, le-au smuls epoleții, le-au aruncat vorbe de ocară.”

Orice pretext era bun pentru ca politica antisemită să capete turații maxime. Regimul Antonescu nu stătea să cerceteze vinele individuale, îi trata pe toți evreii la grămadă. În ghetoul din Chișinău, fondat la 23 iulie 1941, au fost concentrați circa zece mii de evrei.

Soarta evreilor din Basarabia și din nordul Bucovinei deportați în Transnistria a fost tragică: au fost mânați pe jos, vârstnicii în căruțe, mulți au murit pe drum. În Transnistria au fost execuții în masă – la Bogdanovka și în alte localități. La Odessa, unde, după ce partizanii ruși au aruncat în aer statul major al armatei române și germane, Antonescu a ordonat o represiune sălbatică împotriva evreilor.

Primarul Odesei, basarabeanul Gherman Pântea, spune profesorul Petrencu, a încercat să tempereze acest zel exterminator, dar nu pentru mult timp...

Controverse istoriografice

Anatol Petrencu s-a referit și la sensibila chestiune a interpretărilor.

„Autorii noștri, cei care au scris manualul de Istoria Românilor și Universală pentru elevii de clasa a 12-a, la capitolul „Crime împotriva umanității” au inclus Holocaustul și Holodomorul din Ucraina (campania de înfometare din anii ‘30, ordonată de Stalin, când au murit între 7 și 8 milioane de ucraineni).

Se cunoaște, de asemenea, despre masacrarea celor 22 de mii de ofițeri polonezi, prizonieri la Katyn, de către trupele NKVD. Mulți dintre acești prizonieri erau de etnie evreiască. În deportările din 1941, operate de sovietici, au fost ridicați și mulți evrei înstăriți, proprietari de ateliere, mori, prăvălii, hanuri etc. Așadar, evreii au fost trimiși să moară și în lagărele morții naziste, și în Gulagul siberian.

„Și aici apare divergența, spune prof. Petrencu. Unii istorici evrei consideră că Holocaustul trebuie tratat separat, este o greșeală să pui Holocaustul alături de Katyn și alături de Holodomor.”

Ceea ce face Putin azi tot un Holodomor e, doar că atunci ucrainenii erau omorâți prin foamete, iar acum sunt omorâți prin frig. Putin consideră Ucraina o „greșeală a istoriei” și neagă dreptul la existență a poporului ucrainean. De aceea nu trebuie să se facă discriminare între morți, între victimele celor două totalitarisme, nazist și comunist.

Dincolo de aceste dispute istoriografice, este limpede că se cuvine să facem totul pentru ca aceste crime împotriva umanității să nu se repete.

Anatol Petrencu a lansat un mesaj tinerilor prezenți la conferință: să nu admitem ura față de ceilalți, față de cei diferiți de noi. Ura și discriminarea, încălcarea dreptului la viață fac posibile tragedii de felul Holocaustului și a Gulagului.

Doamna Lidia Lașcu, profesoară de istorie și educație civică la Liceul „Universul” din Chișinău, și grupul de elevi veniți la conferință au prezentat obiecte și desene executate de ei, care evocă memoria Holocaustului.

„Să spunem întregul adevăr”

Există la noi o dilemă, o ezitare legată de tratarea celui de-al Doilea Război Mondial în Basarabia. Avem, pe de o parte, intrarea României în război împotriva Uniunii Sovietice, după raptul teritorial din 28 iunie

1940, și, pe de altă parte, Holocaustul săvârșit de regimul Antonescu împotriva evreilor din Basarabia și din nordul Bucovinei.

Soluția este clară, spune prof. Anatol Petrencu: să spunem adevărul întreg, să vorbim deopotrivă despre atrocitățile staliniste și despre Holocaust, pentru a educa noile generații în spirit umanist și european.

Scriitorii români de origine evreiască în Basarabia

Poeta și eseista Maria Șleahtițchi, directoarea Muzeului Național al Literaturii Române din Chișinău, a evocat prezența scriitorilor de origine evreiască în cultura română.

„Ne amintim cu drag de vizita prozatorului Norman Manea din Statele Unite la Chișinău – eveniment reflectat în revista „Contrafort”. Cu acest prilej Norman Manea, născut la Suceava, a povestit despre tragedia familiei sale deportate în Transnistria, scriitorul avea cinci ani pe atunci, și despre lumea crudă a comunismului românesc, descrise în volumul „Întoarcerea huliganului”, care a primit în Franța Premiul Médicis pentru literatură străină (2006).”

Scriitorul Emilian Galaicu-Păun a vorbit despre volumul „Idiss” de Robert Badinter (Cartier, 2025), care conține o pasionantă istorie a unei familii evreiești din Franța înainte de Ocupație – semnificativă pentru destinul acestui popor în secolul XX, similar cu cel al evreilor basarabeni.

La rândul meu, aș cita doi mari cărturari de origine evreiască de la Chișinău, oameni erudiți și rafinați, cu școală interbelică: Alexandru Cosmescu și Alexandru Gromov, intelectuali cu un simț special al limbii române, care au menținut viu interesul pentru literatura română în anii regimului sovietic. Și aș mai adăuga că Dicționarul lui Lazăr Șăineanu, ca și DEX-ul, erau folosite pe ascuns în toate redacțiile și editurile din Chișinău în acea perioadă.

De mult e timpul să avem o cercetare serioasă, temeinică, a contribuției scriitorilor și intelectualilor evrei la păstrarea și dezvoltarea culturii române în Moldova dintre Prut și Nistru în perioada postbelică.